îngrop furia la marginea clipei
nu vreau vreo ființă să o lezez
soarele suprimă meteahna risipei
de lumină de iubire și de crez.

demiurgul suprem îmi face servicii
roadele gândirii le coace din belșug
îmi satisface pofte și capricii
nu are în el doze de vicleșug.

razele solare sunt pline de tandrețe
mă mângâie pe creștet și pe frunte
varsă în lume amalgam de politețe
dă energie lumea răul să-nfrunte.

mă învârt după soare și îl admir
lacrimile lui se transformă în mir.