unda de șoc propagată cu tandrețe
din interiorul cosmosului pe scrisul minuscul
făcând proba utilității miliardelor de vietăți invizibile

(de nu cumva o fi marea nuntă a furnicilor!)

cântecul mierlei risipit
deodată ieșit
dintre eufoniile ierburilor
cu trupuri subțiri
de iele adevărate

alungind timpul
șederii mele dincolo de o margine

micile digresiuni culminând
în puncte esențiale
de-a dreptul fantastice

veșnica ambulanță țipându-și singurătățile
clătinarea argintie a inimii între merele coapte
și nerodnicia măslinului

balconul de la care surprind indigo-ul
sufletului invadat de sângele dintr-o călimară

(Bunicul îmi făcuse cadou o pană cu miracole)