iată-mă azi jucîndu-mă poate vrei și tu
să te joci cu mine un joc nou uite
cum mă joc azi în orașul care nu mai există
privește-mă joacă-te cu mine în orașul
pe care nu-l mai poți numi orașul acesta
pentru că eu mă joc în orașul care a trecut
mă joc în orașul de ieri în orașul prefăcut
în orașele scufundate cu vremea sub orașul de azi

cu speranța că voi întîlni omul care a fost și
azi nu mai este îngropat sub cel ce sunt
scot geamătul pe geamul de la bucătărie
și văd pomul crescut peste pomul de acum cinci
ani cel care era cînd m-am mutat aici și apoi
mă duc în baie și mă spăl cu apa de azi
care nu are nici aceeași atingere nici același gust
cu cea din baia de acum ceva vreme

baia de atunci cînd am făcut dragoste
îngropată sub baia de azi cînd e rece apa
iar atunci era atît de fierbinte și în abur
ne imprimam chipurile de rămîneau cu orele
ca niște măști spune dacă vrei să ne scufundăm
în orașul de anul trecut în marea de acum
mulți ani în primele noastre gînduri
descoperite unul despre altul

să aselenizăm pe lunile pline care au fost
să mîngîiem ca niște piese de muzeu mîngîierile
sfîrșite ca niște animale prinse-n capcane
să mergem pînă la jocul nu te supăra frate
să ne cuprindă o fericire imensă cînd trebuie
să te întorci multe căsuțe înapoi să ne aline
muzica eternă a ființelor noastre singura
care a început să se adîncească pînă
ajungem în centrul pămîntului

oare tristețea asta n-a fost mai întîi altceva?