poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-06-01 | |
se vorbește despre iluzii și iluzionism,
jocurile au fost făcute astfel, lumea e doar coaja unui balon de săpun jocuri de gest, pantomima ca teatru al lui dumnezeu iată femeia care plânge cu lacrimi iată bărbatul care îngenunchează, toți cei care zboară, înoată, merg pe centura gravitațională spectatorii așteaptă finalul cu brațele în poală sau la spate, inerți și triști că nu pot face nimic sau cuminți ca niște școlari înainte de recreație se trag șnururi, șireturi, cortine, cad albe aripi, țipetele păsărilor sfârtecă văzduhul unui duh care trage către maluri marea cu valuri înalte * din nou cina cea de taină, ascultând vântul ce-și îmbracă goliciunea în frunzare gesturile care, pe scenă, iau între degete cuțitul, scobitoarea, paharele, șervetul, zgomotele de taină ale tuturor urechea unui dirijor rătăcit printre nori plutește deasupra meselor de nuntă și a parastaselor și aude cum tonurile și semitonurile mesenilor sunt asemenea algoritmului de sunete și pauze dintr-o veche serenadă pe care oamenii și păsările nu o cunoșteau ascultăm cu toții, mirați de miracolul lumii sunetul capacului așezat peste zaharniță, sunetul foarfecii croitoresei gâfâitul unui om prea gras, șuierul trenului, suspinele unor îndrăgostiți, nechezatul unui cal priponit pe câmp, toate aceste minuni irepetabile vorbe de vrajă într-o limbă secretă, cunoscută de zei * poate că Bach și Mozart au scris despre toate într-o limbă ce nu a fost descifrată de Champollion, poate că alți titani au dărâmat cerul mai demult și încă vorbesc într-o limbă numai a lor, ca și cum ar exista alte cuvinte dacă ai transcrie numeric muzica scrisă într-o cheie potrivită pentru trupul și visele omului precum discul în aparatul care îl redă poate la fel muzica lor cântă în gânguritul hulubilor, în zgmotul pașilor unui bătrân, în râsul unui copil și foșnetul pădurii și toate acestea poate înseamnă ceva ce nu știm noi, poate că ei sau dumnezeu, cel care ține drept balanța, vorbesc și cântă prin toate lucrurile dumnezeiește iar noi doar interpretăm și ne mirăm de curcubeie și alte miracole
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate