Asta sunt eu! Și lumii de nu-i place,
Privirea să și-o-ntoarcă, nu e greu.
Iar dacă pe la colțuri, cuvinte deocheate,
Bolborosesc... nu le aud mereu.

Eu drumul mi-l continui, n-ai ce-mi face,
Chiar de vei vrea, nu vei putea, că eu,
Cu stăruință voi face ce-mi place,
Căci calea mi-o cunosc... iar noi suntem clișeu.

Aşa că, iartă-mi, te rog, neputința
De-a te-asculta, când tu, nepriceput,
Ai vrea să mă oprești, cu toată străduința,
Că eu sunt pentru tine de neconceput.