poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-05-22 | |
E greu când slutul atinge pământul
şi muşcă iarba cu otrava-i de gânduri Pe mine cine mă ia în ceara topindă a lumânărilor, Doamne, pentru că timpul nu mi s-a scurs pentru că apa încă-şi mai varsă amarul prin mine când gesturi subtile încarcă fraza cu încă un verb? E verbul cu virgule multe în care subiectul nu mai încape Pasărea duce pe aripi totul. E grea încercarea de acum şi totul îmi pare aruncat printr-o sită prea ruptă să cearnă adevăr de minciună Cu masca pe gânduri merg înapoi să mă caut, Stăpâne, prin rune, prin urme Umbrela-i degeaba plină cu hohote goale din râsul nebunei din plânsul nebunei Capul mi-e plin de gesturi scurtate de slujbe mascate în plictiseli, derizoriu şi-aştept să se-ntoarcă odată cu Faţa s-arunce ştergarul din Sine s-adune risipirile omului, risipirile gloatei. Verbu-i prea plin de nimic şi de toate Anne Marie Bejliu, 22 mai 2020
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate