Frică nu-mi este nici măcar de moarte,
Dar am o teamă, eu, de nepătruns,
Că ai putea să dispari într-o noapte,
Și astă teamă sufletul mi-a pătruns.

Înger cu chip de om sculptat în gingășie,
Eu îți veghez tăcută somnu-adânc.
Nu-mi pasă de ar fi o veșnicie,
Atâta timp cât mai ești al meu prunc.

Eu ți-aș putea cânta o viață-ntreagă
Doar să te văd cum dulce tu zâmbești
Și-n visul tău eu să rămân pribeagă,
O mică parte din ceea ce tu ești.