N-am știut cum trece timpul pe lângă mine
decât mult mai târziu când nu mai am ce face,
sfârșitul este inclus în orice amenințare
și trebuie să stau mai mult acasă
până mă plictisesc de orice lanț.

Nu știu cum trebuie să fiu, dar sunt
drept cu ochii înfipți în abis
și gândurile coapte de cuvinte
într-o lume de care mă despart,
doresc să rămână câteva urme vizibile
în rest totul e o poveste care se uită
cum s-au uitat multe.