Mă voi trezi azi, iară,
ÃŽn pat de somnambul,
Ce-și caută comoară
ÃŽntre ziduri de fum.
Ștergând pereții umezi
Ca un veșnic străin
Pierdută în nămeții
Nopților de suspin.
De voi zări o rază
De soare-ntunecat
Voi ști că e speranță
Să ridic ce-am dărâmat.
Dar dacă între geamuri
E doar vechi mucegai
Sunt iar legată-n ramuri
De jalnic putregai.
O ușă șade-nchisă,
Amorțită-n trecut,
Mâncată de rugină
Rămâne al meu scut.
Odaia-mi este goală,
Ca un tragic mormânt,
Dar într-atâta boală
Eu încă aici mai sânt.
Tot depănând momente
Și scriind amintiri,
Creionând pe perete
Vagi linii de simțiri.