Hai, spune-mi tu, suflet bătrân,
Putea-vei tu să laşi să piară
Iubirea ca pe un păgân
Din inima rece de piatră?

Sau vei putea să naști din ură
Și să transformi ca la-nceput
Dragostea mea ce a fost pură
Dar în dezmăț a decăzut?

De vei putea să iei durerea,
S-o modelezi în chip sublim,
Ștanța-te- voi iar cu pecetea
Virtuții ce tot o jelim.

Hai, spune-mi tu, suflet bătrân,
Putea-vei tu să laşi să moară
Iubirea de la al tău sân
Și să-mi faci inima fecioară?