și tot ce ți-a rămas e doar un suflet gol și hârbuit
ridică-ți vocea peste toată această tăcere asurzitoare
și spune doar: cu ruga mea am vrut să te ating

am cerul cu senin, cu nori, cu îndoieli
și am pământul ce mă poartă fără să se plângă
și am o inimă, ce-învață să iubească zi de zi

blestem, rugă, incantație, comunicare, ascultare
goana de singurătate, dorința de ispășire, baia de mulțime
totul îți aduce aminte că ești un biet animal social

ridică semnul și simbolul la rang de imprimare în etern
adună-ți amintirile din nerostire și lasă-le pe prag
din ieri și mâine să îți faci doar azi. azi e momentul ce-l cunoști