nu. nu sunt și nici nu am fost
pe timpuri mi se spunea simplu: mucea sau câcâcea
chiar dacă mi se dăduse un nume să-l port cu mine oriunde
și îl aveam. dar nu știam. și mă avea. dar nu prea mult
numele s-a dat uitării și-atunci m-am poreclit
să am și eu totuși ceva al meu
am spus de la-început că nu sunt buricul pământului
nu sunt nici măcar o lacrimă pe obrazul unei zile
aș putea spune că-s doar o urmă
sau o idee rătăcitoare
dar cred că nici măcar atât nu sunt
fericiți cei ignorați
căci a lor fi-va uitarea toată