Sub pleoapa mea stă ochiul tău cuminte
Și-aproape gol, privind cu nepăsare,
Cum înfloresc iar iriși pe morminte,
Săpate-n moliciuni ventriculare.

Mă doare-n plex de-atâta goliciune.
(Vai,cât pământ în noi ar mai încape!)
Plâng iar cireși de mai a-ngropăciune,
Când îmi citesc în ochi îndeaproape.

Te văd absent, golit de primăvară,
Aproape surd la cântecul din mine,
Nerăbdător ca versul să-mi dispară
Prin anotimpuri,dezgolind ruine.

Nu mai ești tu, nu mai sunt eu. Rămâne
Aproape gol inelul din orbită.
Privirea ta mai poate doar să-ngâne,
Sub pleoapa mea, o umbră obosită.