Lăuntru al mâinii. Talpă ce nu mai pășește
decât pe simțire. Care în sus se menține
și în oglindă primește
căi cerești, ele însele
rătăcitoare.
Care-a-nvățat să pășească pe apă
când o scoate,
care pe fântână se plimbă,
preschimbătoare de drumuri.
Care pătrunde în alte mâini
și, de-o seamă cu ele,
le schimbă-n priveliște:
colindă și – ele sosind,
le umple din plin cu prezență.



Traducere Mihail Nemeș