poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-04-23 | |
uneori ne e teamă că o să ne trezim
singuri. de parcă singuratatea n-ar avea nimic nobil. de parcă înăuntru aș avea un animal care se hrănește din mine asemenea unei oglinzi în care mi se-arată tot ce am de pierdut în loc să-mi văd chipul. singurătatea este o fetiță fericită între jucăriile ei. și nu pot ajunge la ea. îmi ating pielea și-mi sunt atît de străin încît dacă mă tai la deget sîngele curge într-o culoare necunoscută. așa e frica: are frumusețea ta, părul tău cu vîrfurile ieșite din ziua de azi cu rădăcinile dincolo de amintiri. atît de frumoasă îmi ești că atunci cînd ieși din casă cerul se lipeste de pămînt. te iubesc fără să te ating și singurătatea ta sunt eu. uneori ne e teama de noi înșine; să nu ne fie. singuratatea e cînd îți rupi un picior și cineva te ajută să mergi mai departe, fără să întrebe dacă poți de unul singur. așa sunt oamenii, tărgi care te duc înspre moarte în timp ce-ți șoptesc aproape zîmbind stai liniștit, va fi bine. atît de frică să-mi fie: să cred că amintirile cu tine vin pe sub ușă și mă trag asemenea curentului pînă mă prăbușesc infinit de adînc în mine. te găsesc. ești singur doar atunci cînd vrei să vezi oameni.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate