pe ramul de la geam suspină cuci
o stare de neliniște trăiesc și eu
osândite garoafe se ofilesc pe cruci
patimile florilor le voi plânge mereu.

din sevele pământului răsar cu gingășie
fac armonia raiului să dăinuiască
dar viața lor e scurtă din ticăloșie
nu sunt alte candori să mă uimească.

în parcul cu lalele mă reculeg mereu
știind cumva c-am să mă veștejesc
am înflorit și am atins un apogeu
dansuri cu fluturii mă definesc.

curg râuri de rouă din petale diafane
rezonez cu crinii, vegetale icoane.