Isus era atât de trist în visul meu
Și mă simt vinovat de dimineață.
Văd ochii cu străfulgerări de ateu
Într-o oglindă ce mereu mă învață.

Știam că-s rezistent la grele ispite
Dar după ore lungi de negru post
Aflai că foamea scoate din sărite
Și c-a fi bun nu e al firii mele rost.

Dacă nu înfulec nu-s forțosul tip
Și nu mai defilez în tinerescul port;
Doar cuget cu o mască pe tras chip
Cum ar fi să n-am apă după sport.