Ce-nghesuială mare la porțile din Rai,
Când suflete în chinuri s-au dus fără alai!
E colaps printre lacrimi, nici lumânări nu sunt,
E criză-n rugăciune, e gol lăcașul sfânt.

Avem mâhniri prelungi și ambulanțe multe,
Poliție, Armată…și spor în minți inculte
Care sfidează legea mergând pe bulevard
Cu chipul lustruit de cremă și de fard…

Eu croșetez tămâie în cămăruța mea,
Să o ofer bătrânei care încet jelea
O poză înrămată, a fiului iubit,
Ce a plecat în UE și n-a mai revenit.

Am tresărit când SMURD-ul dansa peste asfalt,
Că a salvat o viață…iar păsări din înalt
Aplaudau frenetic din aripi, triluiau,
Iar când priveau spre Terra, pe semeni, jeluiau...

Ce burdușit e Raiul, parc-ar plesni de plin,
Când eu îmi las cuvântul să cadă în declin...