Ciripel e-un vrăbioi,
Cenușiu, vesel, vioi,
Și desculț și certăreț,
Cântăreț și săltăreț.

Cip-cirip! pe ramul gol,
Apoi zboară rotocol,
Se așează, iar și iar,
Se ceartă imaginar...

Un cioroi cu pana-n tuș,
A ieșit taman din duș,
Și zburlit și răgușit,
Și-a dres glasul, a tușit,

Și începe versul lui,
„Nani, nani...” puiului,
Colo, într-un vârf de plop,
De veni un nor galop,

Și se miră de tătic,
Că-nveli cu un batic,
Pe puiuțu-n scutecel,
Și-l alină-n cântecel.

Trece cinteza în zbor
Și-l trezi pe puișor,
Și scâncește... Sssst! și voi,
Că vă ceartă don Cioroi.

Cinteza s-a rușinat...
Însă mamă, i-a cântat
Vers duios, și-a ațipit,
Acum doarme liniștit.

Ciripel s-a frăsuit,
Și în cuib s-a-nghesuit,
Apoi a venit în zbor,
Și mi-a spus povestea lor.