mama încurcă adesea sunetele
unele le simte cum i se urcă pe umeri
ca niște copii răsfățați
altele îi ajung la urechi
asemeni cuvintelor
ce se rup în silabe și se risipesc
ea caută să le adune și ele rostogolesc lumina
ce devine sălbatic de albă
ninge peste peste ea ca în copilărie
când merele roși le mânca direct din pom
unele cuvinte reușesc totuși să-i escaladeze memoria
și să dezgrope imagini
ce o întorc la viață
abia atunci înțelege că timpul a trecut
și plânge până se lasă seara.