până acum nu mi-am dat seama că
fiecare coroniță de sfârșit de an
era un alt sfârșit de chin
mă mândream cu ea și
aproape că nu o lăsam de pe frunte
nici după ce se ofileau florile
îngrijite
și de mine uneori
dormeam și visam frumos
mai frumos decât era să se întâmple mai apoi
când am luat lumea drept pâine și vin
mă înșelasem
până când mi-am pus coroana de spini a iubirii
și am jurat
dar nici atunci măcar nu am știut
că tot ce mi se întâmplase era o moarte
și-o înviere
de care abia acum
când trebuie să cedez libertatea de a mă bucura
de florile primăverii
de mare
de tine
conștientizez că
sunt mai mult ca sigur
Trupul ce mi s-a dat
și Sângele ce mi s-a dat

pe frunte mărețe riduri
semne ale coronițelor
din trecut