Cei ce-au trăit întreaga văpaie a iubirii
Văd altfel luna, zorii și-amurgurile serii.
Iubirea are forțe cu mult deasupra firii
Schimbând iarna din inimi cu șarmul primăverii.

Taiana puterii ei e supraomenească,
Dacă-n amare lacrimi tot universu-l soarbe.
Cuvintele-și dezbracă lumina lor regească -
Rigori, pretenții, dubii devin cu toate oarbe...

Iubirea cere jertfe - Iisus le-a dat prin sânge,
Dar de la noi El cere fidelitate sfântă,
Scăpărător de pură, pe-un crez ce nu se frânge,
Având reprocitatea ca imn ce-n slăvi se cântă!

E-un dar transfigurarea iubirilor în versuri
Care răsfrâng comoara simțirilor divine
În fulgere de slavă ce-aprind noi universuri
Prin sufletele noastre suave și senine!

Duioasa voluptate cu magice răsfrângeri
Ne va-nnoi-n sonore și dulci vibrații dense
Și-atunci planeta noastră, rai de iubiri și îngeri,
Va fi în forma nouă a inimii imense,

Cu rang ceresc: acela de Inimă supremă
A-ntregului vast spațiu din marele-Univers...
Ea va zvâcni în Cosmos, fiind chiar a lui emblemă,
Pulsând spre infinituri noi imnuri, cu-n nou vers!

Așa dorim s-ajungă măreața noastră Terră,
Îmbrățișând splendoarea iubirii ce ne-ncântă -
O lume luminată-ntr-o luminată eră,
Lume de vis, ca-n basme, ce-n poezii cuvântă!


Glen Ellyn Citty, USA - 10 apr. 2020