Închipuirea-i gândul care-n neant plutește -
Cu cât mai sus se-nalță, cu-atât e mai confuz,
Intrând prin labirinturi sucite-n cozi de pește,
Ea rătăcește-n goluri lipsite de-orice uz.

Închipuirea noastră vrea aripi de lumină,
De-nveșmântări virgine, de-adânci eternități;
Vrea să devină-o faptă supremă și divină,
Făcând din imposibil un cuib de realități.

Închipuirea-i hrana inteligenței pure,
E-un telescop al minții, o sondă-n galaxii.
Când bine-i orientată, ne dă izbânzi mature
Și dă extaze lumii scăldate-n măreții.

Închipuirea noastră-i o forță virtuală
Ce schimbă gându-n fapte de dulci flori în răsad,
Dar forța-i fără frâne poate ca viața goală
S-o schimbe-n rai terestru sau s-o prefacă-n iad!

Glen Ellyn City, USA - 5 apr. 2020