poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-03-28 | | Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea Alături de temniță, pe-o rană, pe-o coastă, cimitirul nostru tace, adastă, așteaptă sicrie sărace cu număr de smoală scris pe capace Cimitir fără iarbă, doar humă ocolit ca o molimă neagră de ciumă, cimitir fără poveste unde nu'ngenunchează neveste, unde mame nu plâng, unde nu s'aud lacrimi de țânc. Crucile strâmbe și șchioape vrură să fugă, să scape, dar numai o clipă rebele - parcă somate de sentinele - au stat s'au supus, au ridicat mâinile în sus Uite, gardianul le pune in fiare pentru încercare de evadare! Cât este ziua de lungă, vântul le numără'n dungă: cinci, zece, treizeci, toate la fel. Toți deținuții prezenți la apel, toți aliniați pe tăpșan ca la inspecția domnului Prim-Gardian. Cât este seară și umbră, cimitirul tainelor umblă. Cât este noaptea de'naltă, cimitirul tainelor tresaltă. Când luna iese pe coame, crucilor parcă le e foame, și în gropi de nămol, osândiții, flămânzii, lihniții, trudiții, cu brațele'ntinse spre lună cer pâine caldă și bună Când stelele cad fumegânde, crucile's haite flămânde si gropile șoptesc între ele în șoapte : -Hei, mâine sau poimâine noapte, poate-or sosi să scrâșnească'n noroi si cinci sute treizeci si doi*) sau opt sute șapte*)
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate