Frica sau spaima, teama nu-i numai omenească;
E-un sentiment al vieții prezent în tot ce-i viu.
Prin el mama natură dorește să ferească
Chiar existența vieții de-al morții vast pustiu.

În general, prezența-i e bine motivată,
Căci multe din primejdii sunt clare și se văd,
Dar nu tot ce-i pericol veninul își arată,
Fiindcă-și ascunde gândul de-a face-n jur prăpăd.

De când există lumea, a existat și frica,
Iar dacă cei puternici din ea o armă-și fac,
O pun pe tronul morții și-o schimbă-n ucenica
Terorii sângeroase pornind cu ea-n atac.

Ei au văzut că frica e-adânc molipsitoare
Și o transform-n groază prin crime și urgii,
Popoare-ntregi robite-s, călcate în picioare,
Întreaga omenire dorind a cuceri.

Așa apar imperii prin asupriri barbare,
Așa apar un Hitler, un Stalin, Gingis-Han
Și alți rechini ai lumii, călăi peste popoare,
Cândva atotputernici - colegi azi de... cazan!

Și totuși filosofii ori prietenii Scripturii
Ne spun convinși că frica ne vine-n ajutor,
Că are și părți bune și nu permite urii
Să-ncalce vreo poruncă dată de Creator.

Frica de Cel Puternic e dreaptă și-i permisă,
Fiind o barieră de-a face vreun păcat.
Ea este, deci, respectul de Legea sfântă scrisă
Și-adânc de-i ceri iertare, păcatul ți-e iertat...

Stă scris că Dumnezeu ne-a spus că-și retrimite
Pe Fiul Său Mesia, Divin Mântuitor,
Că-ntâi avertismente, constrâns, își va permite
Strivind-ne suflarea cu-n semn prevestitor...

De fapt, groaznica spaimă e chiar o veste bună,
Căci știm: Iisus când vine, tot răul s-a sfârșit !
Iar dregătorii lumii pier toți de-a Lui furtună,
Dar până-atunci aceștia ne sperie cumplit...

Glen Ellyn, USA - 22 martie 2020