Când lava poeziei și-ale iubirii flame
Peste-un romantic suflet vin prea dogoritoare,
Acesta-ngenuchează la ceruri să reclame
Că viața sa-i blestemul cel mai hain sub soare

Și caută-o scăpare ca să-și descarce focul
Umplând hârtii cu stihuri care ne lasă rece,
El scrie multe-ntruna, tocindu-și geaba tocul
Căci nimeni nu-l citește, dar nu-i nărav ce trece...

Așa-i zbor anii vieții iar bietul bard chiar moare
Lăsând tot bibliotecii unui sătuc din țară...
Povestea-i ca pușcuța de lut ce-n timp dispare,
Găsită spartă-n cioburi, uimea cu-a ei comoară!

Glen Ellyn, 19 martie 2020Pușculița