când am putut să vorbesc, m-am cățărat pe geam, noaptea
și le-am spus stelelor răspicat: ori de câte ori îmi pun o dorință, una dintre voi o să cadă
și chiar dacă numai mă gândesc la ceva tot o să cadă o stea
ca să văd că am fost ascultat și înțeles
sunt nopți când nici nu mai apuc să ridic ochii de obosit ce sunt
dar sunt și nopți când cerul se umple de focuri bengale
sau jocuri de artificii.
și inconștient mi se face frică
oare mai pot să-mi iau porunca înapoi
sau va rămâne cerul pustiu?
de ce mă năpădesc tot soiul de cereri
și stelele astea toate mă ascultă?
dar fiecare nouă noapte
îmi arată imensitatea înstelată
și disponibilitatea stelelor de-a asculta
de un biet doritor
să nu credeți cumva că lumea toată e un paradis acum
nu. sunt și eu doar un om
cu dorințe mici.
cum mici sunt și visele mele