am o țară, cum procedez: e țara mea sau eu sunt al ei?
țara este prin ea însăși eu sunt prin mine însumi
și împreună suntem într-o relație de determinare
dar eu o consider ca fiind a mea și o iubesc
tot ce-i în jur îmi aparține:
de la aer la ape și la pămant, cu ființe și neființe
tu ești al meu, ea e a mea, ei ele sunt ale mele, punct
amintirile toate sunt ale mele
și spaimele și bucuriile
și drumurile
cerul e al meu, cu nori și cu sfinți
cu întrebări, cu asteptări și blesteme mestecate
chiar și viața este a mea
atâta timp cât o trăiesc
indiferent dacă le convine sau nu unora
pentru că am ajuns în punctul în care
pot să nu mai țin cont
de cerere și ofertă
dar din păcate,
articolul posesiv nu are putere legislativă
și încet, încet, este deposedat
apoi suspendat
și alungat în uitare