El se va concentra în sine
cu o aglutinare de cântece în glas
venite din iubire,
dovadă având inima.
Se va îndepărta din jur sămânța trădării
lăsând să crească ierburile perene
cu flori intens colorate
dăruind polenul albinelor zilei
cu bucuria renunțării la dulce.
Timpul se scurge prin plante egal
nemăsurat de la naștere
într-o clepsidră rotitoare.
Așteaptă să treacă veșnicia pe uliți
cum oamenii mor și nu se mai întorc
să-și recunoască locul părăsit.
Acum,
când cupele-s goale și vinu-i pe masă,
speră ca prietenia să vină,
mai departe,
nu știu ce se întâmplă
și rămân ca într-o durere potrivnică.
Cu o umbră de frunze stelare alungate
într-o cădere de meteori nebuni,
o ploaie de stele miraculos se varsă.
Dimineața se strâng graurii de pradă
și se aud cum fâlfâie teama,
zboară dintr-odată
flămânzi
spre viile cerului galben.