poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-03-12 | | Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea Năpraznic străluci în azur, că ne doare privirea de crâncenu-Ți soare și ochii, orbiți de lumina grozavă, nu văd cum îi fulgeri din slavă. Cumplit ne-au surzit pașii Tăi, care sună, îmblând peste noi prin genună, că tunetul lor, spintecând veșnicie, urechea de lut nu-l mai știe. Sublim tămâiezi printre stele cu duhul, că umpli de-aromă văzduhul și numai, bicisnice, nările noastre nu-Ți fură mireasma din astre. Nici gândul nevolnic nu-Ți află măsura și-n Tine se duce de-a dura. Ca stânca surpată, ce-n râpi se prăvale, el cade-n abisele Tale. Am vrea să ne ieși împreună pe praguri, cu vorba Ta plină de faguri. Și-am vrea să-Ți sorbim și mireazma de-aiurea, cum simte jivina pădurea. Lihnite de Tine, și fruntea, și brațul Te-ar smulge cu plasa, cu lațul. Te-am bea din milenii, Te-am suge din spații, betegii de noi, însetații. Urechea n-aude ți ochiul nu vede - ne dai numai râvna ce crede. De ce nu ne pui în schiloadele trude și vlaga ce vede și-aude?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate