trecutul ca perspectivă, prezentul ca certitudine și viitorul ca ipoteză
acesta ar putea fi sumarul unei vieți. simplu, elegant, concis
începutul ca o joacă, apoi cuprinsul o continuă alergătură
și sfârșitul ca o invitație la vals: un, doi, trei
lent, cu volute, etichetă și decență
cred că am obosit, viața încă nu
încă un vals te rog. o aud

o amintire, două lacrimi, trei suspine
și sala de bal se învârte cu tine
imagini răsfrânte în oglinzi imense
euforie, melancolie, regrete
un, doi, trei
numeri zilele, orele, clipele
viața ostenită se retrage la o fereastră
și evantaie flutură în ritm de vals
aerul pare tot mai greu
se lipește de buze
și geme
un… doi…trei… un doi trei
un doi trei