Parcă-mi lipseau o aripă, o coastă,
un braț puternic sau un mare vis.
Eram ca izgonit din paradis,
ca bântuit de ciumă și năpastă.

Și te-așteptam, cum creanga de cais
așteaptă, primăvara, floarea castă,
sau cum potirul sfântul vin și-adastă
și spadă-nfriguratul pumn deschis.

Te-adulmecam în pânde lungi, ca lupul,
și-n calea ta mă așterneam chilim...
Minunea ta, ce har îmi umple trupul?

Ce coastă-mi dai, ce braț de heruvim?
De tine-s plin, cum e de faguri stupul,
și aripi prind în cerul tău sublim.