Filozofii clocind între coperte,
sisteme și doctrine și simboluri,
rotesc pe sus, ca vulturii în stoluri
deasupra mortăciunilor inerte.

Ca butiei cu cercuri peste goluri,
nicicând umplută ca să se deșerte,
le sună numai doagele răsfierte,
iar veșnicii-nsetați le dau târcoluri.

Tot mișună-ntrebările cu ghebe,
berbeci izbesc în orice turn ierarhic.
Sub exclamări se surpă uri și plebe,

paiațe, săbii, zbucium, crin monarhic –
și, doar Horațiu cântă pentru Hebe,
sorbindu-i vieții vinul taliarhic.