Cum ființele pădurii, cele din lunci și câmpuri
Se sting necunoscute și făr' de rituale
Sub lacrimi lungi de ploaie, sub vuiet trist de vânturi,
La fel, trupul meu mort își plânge lui de jale...

Și-atunci Natura-ntreagă, cu drag de el cântată,
Rugă pe Dumnezeu doar un minut să-l plângă:
Din clipele acelea, florile toate-ndată,
Petalele corolei porniră să le strângă.

Izvoarele-și opriră țâșnirile și ele;
Oricare tril de păsări tăcu-n întreaga lume.
Din cer căzu nu una, ci multe ploi de stele,
Iar un vulcan - cu lavă îmi scrise-ntregul nume!

Afară-i grea furtună... Trupul meu mort stă-n ploaie...
Durerea-n jur e mare, e chiar de nedescris.
Deodată-un trăznet pică pe trupu-mi din șiroaie,
Iar trăznetul acela brusc m-a trezit din vis!

Glen Ellyn, USA - 8 febr. 2020