Cu rubine de rodie,

Un fel de ramură vie, la mine, cât, încă, încet, înverzește

Să mă poarte acasă

Îmi pare că, în caturi de carne, e inima mea, care încă nu m-a trădat;

Un fel de lustră aprinsă,

Ea mă strigă, cu lumina cea moale din stânga, din dreapta

Atât de multă liniște

Când la cârmă se află un înger și mă conduce, înapoi, de pe mare

Ridic un pahar cu vin, și aștept un răspuns dulce oaselor mele

Vegheată e barca și se înapoiază de pe mări, ca și vinul, pe care l-am băut; ca de Toma...

Într-o zi, Mireasma Trandafirilor se va așeza pe drumul dezvăluirii și al Damascului

Toți pescarii să rămână pe mare

E mult pește, acum.

O să mă întorc la țărmuri, cu bucata de lemn, ca dovadă,
reală, pentru că am mers pe o barcă

E mult pește, acum;

Toți pescarii să rămână pe mare

Într-o zi, Mireasma Trandafirilor se va așeza pe drumul dezvăluirii și al Damascului

Vegheată e barca și se înapoiază de pe mări, ca și vinul, pe care l-am băut, ca de Toma...

Ridic un pahar cu vin, și aștept un răspuns dulce oaselor mele

Când la cârmă se află un înger și mă conduce, înapoi, de pe mare

Atât de multă liniște...

Ea mă strigă, cu lumina cea moale din stânga, din dreapta

Un fel de lustră aprinsă,

Îmi pare că, în caturi de carne, e inima mea, care încă nu m-a trădat;

Să mă poarte acasă!

Un fel de ramură vie, la mine, cât, încă, încet, înverzește,

Cu rubine de rodie.