poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-01-09 | |
I-adun în balconul deschis cu o mână de grâu.
Ochii-i numără, nu fie de deochi, e un stol mărişor. A apărut unu nou, alb-negru şi pintenat, Numai de l-ar ţine sănătos Dumnezău... Porumbeii mi-au fost şi-mi sunt dragi indiferent de culori. Oare cât timp voi mai avea grâu să-i adun? Se mişcă acum rotitor, guruind, parcă dansează şi cântă. Toate sunt bune, cu mine, cu ei, în balcon. Oraşul habar n-are de clipa asta minunată, senină... Lumea e-o ploaie din cer, oamenii picături, Acum fulguie domol, dar în furtuni şi viscol, prăpăd. Câte vijelii au fost şi-or mai fi, nu stau să socot... Hârjoană. îi las pe creştet, pe umeri, stau să-i alint. Era o vreme când mâncau şi-şi luau zborul grăbit... Doamne, îţi mulţumesc că mă laşi să mă bucur de ei, Ochii să-i numere, să-i mângâie mâinile... Lasă-mi grâu şi puterea să-i chem,şi ei să vină până la Jalea din urmă, când speriaţi vor zbura, că dat E al sorţii tăiş, hăcuitor dureros de lumină... Secundele-s grâu, balconul sunt eu şi ei anii mei, Toate se leagă armonios dar c-un final infernal... Ioane, alo, alo, ia vezi, bucură-te, ce naiba, e ziua ta... azi, 07.01.2020
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate