se țese lumina cu umbrele serii
când soare când lună în raza din urmă
în piept cu plisc de rubin vulturul scurmă
în jarul de nestins al însingurării

trec nourii lungi peste șesuri în turmă
și taie-nghețul respirația mării
sirenele jertfesc iubiri depărtării
visând la corăbieri cu buze de brumă

pe căi neștiute ne duc ursitoare
ne-așează pe taler întoarceri oculte
în frunze de salcâm și ierburi amare

în Feți – Logofeți din povești cu stele în frunte
când orologii prin gări bat a plecare
să zăbovim Ova sub bolți de cuvinte