Papa din Râm mi-a dat blagoslovire
c-am pus urgiei sfântă-mpotrivire,
că nu cu fieru-nving, ci frâng bejenii
cu foc de liturghii și de utrenii.

Când spintecă săgeata răsărituri,
împlântă-n lut prăsilă pentru schituri.
Din pulberile hoardelor tătare
răsar catapetesme și altare.

Spada izbește: vremea geme, sare,
trosnită din țâțâni și din zăvoare,
ci râd, pe urmă, holde pe tăpșane
și urcă mucenicii prin icoane,
iar țara curge-n vreme, nu se-ogoaie,
ca apa printre râpe și zăvoaie...

Omu-i argat și vremilor și vieții.
Sunt ani zbârliți și crânceni ca mistreții,
iar alții vin cu lungă vătămare
și te fac alb, ca prunu-n Joia-Mare...

Dar, seara, dorul meu e o troiță,
și, plânși, doi ochi adânci de rachieriță
în mine ning și-acum albastre brume,
ca-n vechiul rateș, la răscruci de lume...