poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-12-23 | | Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea Nici coapsa și nici pântecul muierii, cu plod în el, nu-i fură jertfe pline. Flămândă, mânăstirea învierii vrea s-o hrănesc cu măduva din mine. Mi-am rupt din brațe hălci de carne vie să astâmpăr foamea zidurilor crunte. Bătea adânc o inimă-n mistrie și-n orice zid gemeau un piept și-o frunte. Nu cărămizi căram pe aspre schele, ci sângele meu aprig în dogoare. Și pietrele, cu duh de om în ele, plângeau, cântau și înviau spre soare. Și-acum, când în minunea-nsângerată sub tencuială carnea mea tresare, cad scările, rămân în vânt și-n zloată, sus, pe osânda turlelor amare. Bătut, de jos, cu bulgări de argilă, pe creasta jertfei singur în zăpadă, îmi cresc pe umeri ăripi de șindrilă ca să mă ducă, tânăr, la baladă.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate