timpul tău
deposedat de mine
plutind în derivă
regulat mascându-şi neputinţa falsul
într-un zâmbet forţat
ce iscăleşte o spaimă

mersul tău ciung
jumătatea de privire
cuvintele fărâmiţate
în toate aceste ore interminabile
în care ajungi să mizezi
pe norocul orb
pe buna întâmplare

te aşezi în mijlocul drumului
ca în plin destin
trec tramvaie cu cai
domniţe cu voaluri grele
muşcăturile benigne ale şarpelui
toate acele scenarii
într-un final abrogabile

rămâi rămâi rămâi
în coconul pervers
al timpului
deposedat
de mine

ohh
dacă ai putea
cum te-ai mai descotorosi tu
de mine
de absenţa mea!