poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-12-21 | | Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea Trimis de Domn la Poartă cu peșcheșul, se-mpiedica în scoarțe Logofătul, la orice pas mai-mai să pupe preșul și să-și zbârlească barba ca omătul. Când l-a poftit vizirul – din picioare și-a tras ciubotele, și ca pe vreascuri abia pășind, în vârfuri, pe covoare, se tot crucea de scumpele-adămascuri. Vedea pe geam sub ceruri de opale moscheiele cu semnul semi-lunii, și, îngropat în perne, pe sofale, își mângâia cu palmele călțunii. Iar la cafea, a închinat deodată cu filigeana, ca la el la vie, a zis: noroc, și-a dat pe beregată ca pe-un cotnar amara gingirlie... Dar când, de pe macat, a râs un pașă grăind Moldovei vorbe de ocară, hangere vii cu lama nărăvașă în ochii Logofătului jucară. Și-a zis: Așa ni-i țara, din izvoade, un petec – dar se măsură cu veacul, și pentru ea dau munții de-a berbeleacul și crăp cu pumnul șapte Țarigrade!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate