Doar câteva din taine din Univers mi-s clare,
Chiar de-am sorbit în mine tot Universu-ntreg -
Și-l simt mai plin de taine, și-n străluciri mai mare
Decât întregul Cosmos - și lupt să le dezleg!

Adeseori vreun lucru mărunt, uitat de vreme,
Și care înainte-mi părea ceva obscur,
Deodată mi se-arată cu întregiri supreme,
Iar lupa minții-mi spune că-i giuvaer și-i pur...

Nu-i suficient să știm doar ce-i la suprafață -
Ce-ți pare un cărbune cu praf și negru chist:
Vezi limpezimi în miezu-i chiar sub modesta-i față,
Descoperind sub coajă că-i nobil ametist.

În viața lor complexă, toți uneori se schimbă:
Cel ce-a fost rău devine om bun - și invers chiar;
Cel ce-ți părea că-i prost, căci se-ncurca în limbă,
După un timp, devine vreun orator cu har...

Profundul Univers din noi, în zbucium tainic,
Nălucitor lucrează prin stimulări de timp,
Încât ne poate face al vieții veșnic crainic,
Și-atunci pe toți ne-nalță din Hades pe Olymp!

Glen Ellyn, USA - 12.12. 2019