Ebrietăți, lectură de lumină
(citind la sceptrul soarelui în sală)
e-n grea micime... Rana-i colosală
de cuget sus, în taina ta puțină...

Iar pe morminte-i sete-n stea vasală,
tăceri a bea-n cuvânt de s-aparțină,
să sfâșie poemele-n dentină
topind în sânge clipa ca o smoală...

Uitată-i bătrânețea ce-am trăit-o
din veac a stoarce-un ceas mai înțelept,
pe când zburai prin cripta mea, iubito...

Stângaci pășind pe drumul ce e drept
iar inima în țel de ți-am ciobit-o
cafeaua ta în zori de moarte-aștept...