Tăcerea s-a închis în colivie,
pasărea-i liberă sub cerul său
și orice încredere se pierde-n zbor.

Libertatea sporește și frunza freamătă-n copaci,
apele șoptesc în valuri și se grăbesc,

lumina se înclină cu fiecare clipă.

Întunericul ne atinge în ascuns pe la colțuri
și noaptea se lasă purtată de mână,

dimineața se netezește pe fața soarelui.

Ziua se grăbește să se dezbrace de haine
când orele se deșiră și arșița se întinde,

dragostea câtă se naște și rămâne,
se topește de căldură.