poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-11-30 | |
am cunoscut ierni fără nicio frunză în pomi
temătoare, tremurătoare, numai umbra mea cădea odată cu privirea de lungă despărțire și soarele lăcrima tot mai aproape pe drumuri de fier și de oțel, tot mai albastre ascuțite, strâmte, ca arcușul unui zeu prin lentila ochilor mei cineva vedea ca printr-o lupă picături de ploaie și noroi iar în adânc, prin carnea pământului, citea povestea cetăților îngropate, dar cum oare? – poate fiindcă noi eram oameni cu picioarele de lut, și îmi vedea inima cum bate din aripi și dă să scape din cascada de sânge a multor războaie și iubiri cât eram de fericită ca un animal mă simțeam, înfășurată în haine groase, cu ochii ca niște păpădii moi și calde, luminate și dinăuntru și din afară, cu acel surâs al madonelor cu prunc, trist, cu bună știință a rostului vieții și fiindcă stăteam dreaptă între două lumini eu, cu o singură noapte lungă cât viața în brațe, cât soarta de grea și mare dați-mi o frunză, imploram eu în șoaptă, am nevoie doar de una ca să respir, dar ele plecaseră toate, perfecte și frumos clădite, ca niște cetăți, și poate că era totuna pentru mine, poate că era la fel de frumos
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate