Prinzând de păr talazurile goale,
le-a spart în fălci de piatră uraganul.
Și-a sângerat, sub smoala lor, mărgeanul
și marea-a fiert și-a clocotit metale

și s-a făcut ca fierea și catranul,
smulgând ba roci, ba zdrențe vegetale...
Și iar s-a tras în negrele lui zale,
pe urma uraganului, oceanul.

Meduze verzi cu sclipătul părelnic
și alge moarte-n stearpă putrezire
se-aprind pe fruntea valului vremelnic.

Dar în adânc, sub veșnica foșnire,
zâmbind, mărgăritarul feciorelnic
visează salba care-o să-l înșire.