Sunt norul fără de ploaie,
împrietenit de dimineață
c-o norăreasă de viță aleasă,
vestită îmblânzitoare de nori.

Mă împrăștii ușor și-i strecor
un zâmbet de lumină
dintr-un petic de soare
aiurind în creștetul meu.

Ea râde și-mi zice: „Șezi blând!
Va veni ploaia.
Nu va trece ziua aceasta,
și lumea se va umple de-un ecou luminos.”

Sting în mine un regret.
Și mă bucur.
Știu că mă voi întoarce
acasă.