Hei, adulților cu suflet de copil, hai să ne mai jucăm nițel!
Să ne copilărim măcar până la vârsta senectuții...
Să nu mai fim atât de serioși cum vor unii
care se uită încruntați la noi și ne mustră îmbufnați
cu maturitatea lor superioară.
Hai să fim ludici! Să descântăm orele și zilele,
să încolăcim timpul pe o roată și să-l învârtim
până se deșiră și-i sar anotimpurile din buzunar.
Să ne hlizim la ridurile de pe fruntea noastră,
să ne tupilăm după copaci, spunând ”cișculici casă,”
și să râdem de moartea care e la mii de ani lumină de noi.

Hei, prea adulților, serioșilor, încrâncenaților,
fiți maleabili precum plastilina,
blânzi ca porumbeii voiajori
și cutezători ca șoimii (patriei)!
Ieșiți din prea realismul vostru existențial și opac
Și plutiți câteva răstimpuri printre norii altostratus
Jucându-vă de-a v-ați ascunselea cu soarele dințos.
Până ce mai maturii decât voi,
sătui de infantilismul de care dați dovadă
Vă vor critica pentru derapajele voastre neînțelese.
Nu vă speriați de ei și nu răspundeți la provocări
Căci cel ce va ieși primul din joc
Își va pierde definitiv copilăria din el
Și apoi vă veți lamenta
De cât de nefericiți sunteți
Cu viața voastră lipsită de culoare
dar plină de responsabilități.