EXISTĂ O „ISTORIE A LITERATURII ROMÂNE DE LA ÎNCEPUTURI PÂNĂ AZI”, SCRISĂ ÎN VERSURI DE PROF. CRISTIAN PETRU BĂLAN ? Nicidecum, dar există o simplă schițare a ei, expusă în numeroase strofe nepretențioase, scrise pe înțelesul tuturor și trecând foarte pe scurt în revistă aproape întreaga literatură română, cu prezentarea principalilor scriitori. Este, deci, o premieră absolută, deoarece, în nicio altă țară din lume nu s-a mai încercat un asemenea experiment concentrat. Evident, scopul scrierii de față este să stimuleze cititorii ca să consulte istoriile literaturii române, deoarece mulți dintre ei nu au avut norocul să cunoască întru totul aceste amănunte culturale de importanță națională, prezentate însă pe scurt, nume cu care trebuie să ne mândrim.
Lucrarea se numește „PRECURSORII ȘI URMAȘII”, pe care o prezentăm mai jos.


Cristian Petru Bălan

PRECURSORII ȘI URMAȘII

Arhitecții de cuvinte, de verb-scris compozitori,
Sculptori de splendori în fraze, ce le zicem scriitori,
Ingineri ce modelează sufletele omenești,
S-au născut, trimiși de ceruri, și pe plaiuri românești.

Prima scriere-n română e-a lui NEACȘU; alta nu-i.
I-o trimise lui Hans Benkner, judele Brașovului.
Anul scrierii e vechi, dar e-un mare act: Străbunul!
Era-un an cu cifra cinșpe și sfârșea cu douășunu...

”Dau știre Domniei tale cum că eu am auzit
Că-mpăratul turc și Mehmet din Sofia au pornit...”
Așa scrise NEACȘU LUPU într-o limbă foarte clară,
Semn că și mai vechi sunt texte românești care-o s-apară.

Iar de-atunci un val de scrieri, de mari cronici, de noi cărți,
Apărură-n largul țării, cât poți urmări pe hărți.
Știm din școli de codici sfinte, de psaltiri, precum SCHEIANĂ,
De cea a lui HURMUZACHI ori de ce VORONEȚEANĂ.

Toate sunt rotacizante, cu grai maramureșean
Cam greu de-nțeles; de-aceea un brav om sud-dunărean,
Zis și DIACONUL CORESI, nouă cărți ne-a tipărit -
Liturghiere și cazanii cu-n grai limpede gândit.

Tot pe-atunci, de mare cinste, altă carte-a fost să fie:
Un Vechi Testament ce-i zice „PALIA DE LA ORĂȘTIE”.,
Nu era tot Testamentul, netraduse părți rămân,
Dar spre prima oară-acolo-apare numele „român”...

Biblia cu psalmi măreți l-a atras cu har sfințit
Pe călugărul Barilă ce-a ajuns mitropolit.
E primul poet al nostru, mare maestru-n condei.
Ca mitropolit își luase numele de DOSOFTEI.

El a scris „PSALTIREA-N VERSURI”, cum dorise și VARLAAM,
Iar un vodă-i luase pilda: CANTACUZINO ȘERBAN,
Care-a editat Scriptura cu o limbă ca-n povești,
Monument al limbii noastre, „BIBLIA DE LA BUCUREȘTI”.

Stilul ei toți cronicarii, cu parfum de limbă veche,
L-au luat și-au scos istorii: NĂSTUREL, COSTIN, URECHE.
Meșteri mari au fost NECULCE, MILESCU și IVIREANUL.
Ale lor letopisețe le-am citit cu tot aleanul.

Pe NEAGOE și POPESCU, cronicari munteni, i-admir,
Dar, din toți, un mare geniu e DIMITRIE CANTEMIR,
Folclorist, savant, istoric, filosof și academic,
Nemții, rușii, chiar și turcii, îl văd combatant polemic,

Căci ce scrie domnitorul, inspirase pe VOLTAIRE,
Pe HUGO ca și pe BYRON, pentru ei izvor prosper.
Opera lăsată-n urmă este-o bogăție rară:
„DIVANUL” - este-o lucrare de gândire exemplară.

La fel este și romanul alegoric și-ieroglific,
Precum și cel în latină cu Imperiul cel terific,
Ori „DESCRIPTIO MOLDAVIE” și „HRISOVUL MOLDO-VLAHIC”,
Ca și alte cărți de seamă din tot spațiul padișahic.

IENĂCHIȚĂ VĂCĂRESCU, harnic bard în plăsmuire,
Lăsă pentru toți urmașii „sfânta Patriei cinstire”,
După cum BUDAI-DELEANU, fiul ȘCOLII ARDELENE,
Ne-a lăsat „ȚIGANIADA”, spre a ne feri de lene...

Astăzi DINICU GOLESCU ni-i model de cum se scrie
„ÎNSEMNĂRI” din mari voiaje, ca-n a lui „Călătorie...”.
ANTON PANN, „finul Pepelei, cel isteț ca un proverb” -
Ne-a compus și imnul nostru, lăudând al Țării Herb.

Apărură, după-aceea, mari și harnici creatori:
NEGRUZZI și HELIADE, ideali cugetători,
FILIMON, ALEXANDRESCU, RUSSO, PETRE ISPIRESCU,
Precum și GÂRLEANU, GHICA, ZAMFIRESCU, ODOBESCU...

Bravul ANDREI MUREȘANU, „sol al Deșteptării noastre”,
Este-un pașoptist de frunte, prin îndemnuri vii, măiastre.
GEORGE BARIȚ i-a fost prieten cu CIPARIU TIMOTEI
Ce-a fondat ACADEMIA, vestiți patrioți și ei.

BARBU DELAVRANCEA-n scenă, pe ȘTEFAN cu drag l-învie,
Iar COȘBUC ne dă „BALADE”, „CÂNTECE DE VITEJIE”,
Sau pe DANTE ni-l traduce fără niciun echivoc.
SLAVICI e-n triumf cu „MARA” și cu „MOARA CU NOROC”.

Un savant - lingvist, istoric, jurist, enciclopedist,
Ne-a fost BOGDAN PETRICEICU, deci HAȘDEU, cel ve;nic trist
Pentru c-a pierdut pe IULIA, un geniu, copil de aur.
Ei i-a scris „RĂZVAN ȘI VIDRA” și-alte opere-tezaur.

Cu ALECSANDRI începe măreția poeziei...
Din Mircești lansează scrieri despre vraja României,
Culegând balade, doine, scriind drame, comedii;
El râdea de CHIRIȚOAIA și-o jelește pe DRIDRI...

Pe genialul EMINESCU chiar și cosmosu-l adoră!
„LUCEAFĂRUL” i se-nclină și-l transformă-n auroră.
El e-un Simbol Viu al Țării, de-ntreg neamul adorat,
Căci în lumea poeziei el e marele-mpărat!

Cum ai scris tu, sfânt Luceafăr, nimeni nu te egalează!
Viața ta și ce-ai creat sunt o orbitoare rază...
Peste veacuri vei rămâne un gigant Poet în lume,
Prozator și filosof, jurnalist cu sfânt renume.

CREANGĂ-i vocea-nțelepciunii absorbită din popor
Care prin „POVEȘTI” se-nalță-n genial povestitor.
Nică al lui Ștefan a Petrei ne-a lăsat cu bucurie
Cartea cu-„AMINTIRI”-minune despre-a lui copilărie...

ION LUCA CARAGIALE, rege-n teatru, pus pe glume,
Cu „SCRISOAREA lui PIERDUTĂ” a vrăjit întreaga lume,
Iar cu „NOAPTEA FURTUNOASĂ”, cu „NUVELE” și cu „SCHIȚE”,
Pe-onorabili și stimabili i-a luat în vârf de penițe.

Când BOLLIAC „cânta iobagul și-a lui lanțuri de aramă”,
Iar GRIGORE ALEXANDRESCU înșira fabule-n ramă,
MITTE KREMNITZ și regina CARMEN SYLVA, amândouă,
Învățau de la LUCEAFĂR să scrie-ntr-o „limbă nouă”...

Încruntat, dar cu bun ton, în fotoliu la JUNIMEA,
Stătea TITU MAIORESCU îndrumându-și tinerimea
Ce-i sta-n jur ca să-l asculte, le da sfaturi cum să scrie,
Ca în cartea lui de „CRITICI”; și-a fost bună-a lui nășie...

Primul simbolist din țară, ahtiat după rondeluri,
ALEXANDRU MACEDONSKI, polemist cu vechi răzbeluri,
Este-ndrăgostit de roze, de blazoane, nopți de mai,
Cântate-n LITERATORUL, unde-s scrise-n splendid grai.

„GRANDIFLORA”, „DONNA ALBA”, apoi „BRAȚUL ANDROMEDEI”,
A scris GIB I. MIHĂESCU, cărți ce-s pajura monedei,
Căci a câștigat respectul miilor de cititori
Care îl vor pune veșnic printre marii scriitori.

IORGA NICOLAE-i unic, cu-a lui mie de volume;
E-un colos în orice branșă; a descris orice din lume.
E prezent ca prim-ministru, mare academician,
Critic, filosof, istoric, dramaturg, un viu vulcan!

Fu-n conflict cu legionarii ce cu ură l-au răpus
Chiar când scria mari creații, fiindcă multe-avea de spus.
Alt prolific, PIȘCULESCU, iubit preot la amvon,
Ne-a tradus BIBLIA toată, semnând GALA GALACTION.

SADOVEANU, creatorul, este-un monument de limbă...
Muzicală, pitorească... Prin istorii el ne plimbă
Cu romane de-aventuri, cu descrieri de natură,
Cu „DUMBRAVA MINUNATĂ” care inima ne fură,

„NEAMUL ȘOIMĂREȘTILOR”, „BALTAGUL”, „FRAȚII JDERI”, „CREANGA DE AUR”,
„NADA FLORILOR” ori „ȘOIMII” - și-alte opere tezaur.
Ca politician, maestrul n-a mai fost atât de mare,
Fiindcă își schimba culoarea după care-era mai tare...

Sunt critici ce demonstrează că, după părerea lor,
În mod cert, LIVIU REBREANU-i cel mai mare prozator,
Că-i modern și că-n subiecte este-un geniu ne-ntrecut
Ca în cărțile „RĂSCOALA”, „JAR”, „ION” (ce le-a plăcut).

Dar mai sunt „ADAM ȘI EVA”, „CATASTROFA”, „CRĂIȘORUL”,
Ori „CIULEANDRA” și „PĂDUREA (...), unde-și pierde frățiorul.
Însăși viața lui Rebreanu e-un roman întunecat,
Terminată-ntr-un mod tragic, când un tâmp l-a împușcat.

IONEL TEODOREANU, evocând copilăria,
Apoi și adolescența, își lansase trilogia
În „LA MEDELENI” și-n cartea ”ULIȚA COPILĂRIEI” -
Pagini splendide, duioase cu-aroma poeziei.

Ion Nicu Theodorescu, cum și-a terminat liceul,
Trăia doar din meditații, dar cu greu câștiga leul.
Scria însă foarte bine. Ca să scrie liniștit,
S-a retras la mănăstire patru ani, călugărit.

Acolo,-ntr-o noapte rece, chiar în toiul Bobotezii,
Imitând pe Eminescu, și-a pus nume nou, ARGHEZI,
Și visa ca să-l întreacă pe Luceafăr și Baudelaire,
Editându-și LINIA DREAPTĂ - ziar cu număr efemer.

Pleacă după bani în Franța, apoi la Geneva,-n grabă,
Unde-ajunge bijutier; dar reala lui podoabă
Este opera-i măiastră, cu geniu de făurari,
Apoi? Arestări și critici de la staliniști tâlhari.

Când reabilitări primise, mari onoruri i s-au dat:
„Cel mai mare bard al țării” ziarele l-au proclamat.
Tot ce-a scris e prin vitrine... Și „CÂNTARE OMULUI!”,
Și „CUVINTE POTRIVITE” și- „OCHII MAICII DOMNULUI”...

Între timp, CEZAR PETRESCU scrie „FRAM, URSUL POLAR”
Și romanu-„ÎNTUNECARE”, opere de galantar.
Celălalt PETRESCU, CAMIL, a scris „PATUL LUI PROCUST”
Și piesa „BĂLCESCU”, apoi și-un roman de-amor august...

Dramaturg dotat de muze cu talent de la debut,
A fost VICTOR EFTIMIU, în Albania născut.
A scris „MEȘTERUL MANOLE” și ”ÎNȘIR-TE MĂRGĂRITE”,
Două piese-n stil poetic, minunat meșteșugite.

GARABET IBRĂILEANU, un român-armean comoară,
Critic literar de seamă, a scos DACIA LITERARĂ.
La VIAȚA ROMÂNEASCĂ scrie critici de folos,
(Iar din cartea sa, ADELA, s-a turnat un film frumos...)

MIHAI SORBU se lansează-n tragi-comedii de-amor.
Cu o piesă despre „PATIMI”, terminate cu omor.
Tragic moare și-ODOBESCU. Vina-i dragostea - arzoasa!
Noroc c-apucat să scrie „TEZAURUL DIN PIETROASA”...

După ce-a scris „ACCIDENTUL”, un roma bun, diafan,
Moare-ntr-un accident tragic MIHAIL SEBASTIAN.
Înainte mai scrisese piesa „STEAUA FĂRĂ NUME”,
Ca și „JOCUL DE-A VACANȚA” - ce-i aduse bun renume.

Sunt sigur că LUCIAN BLAGA - „Nobel” ar fi meritat
Pentru „POEMELE LUMINII” , pentru „DAIMONION” tratat.
Lirica-i expresionistă are sensuri noi, ascunse:
„MAREA TRECERE” e-un vis precum „CURȚI DE DOR” străpunse...

Blaga, filosof, lansează trei noi trilogii centrale:
Cea cu „SPAȚIUL MIORITIC”, cu „CENZURI TRANSCENDETALE”,
Cu eonul său dogmatic, idei ce le ia și-n teatru:
În „ZAMOLXE”, „ANTON PANN” și-n „DARIA”, actul patru.

GOGA a rămas poetul drag al pătimirii noastre,
Prim-ministru, dramaturg, educat în două castre,
A scris „NE CHEAMĂ PĂMÂNTUL”, „CÂNTECE FĂRĂ DE ȚARĂ”,
Drama „MEȘTERUL MANOLE” - și ne-a plâns viața amară...

Moldovean cu suflet mare, dar cu chipul pricăjit,
ALEXANDRU N. VLAHUȚĂ veșnic va fi pomenit
Pentru cartea-i fără seamăn „ROMÂNIA PITOREASCĂ”,
Unde spațiul mioritic pare-o Patrie cerească.

Un istoric de religii, scriitor de ficțiune,
Este MIRCEA ELIADE, cu o nouă viziune
Despre dogme și religii... Pleacă-n India, departe,
Unde-o vede pe MAITREYI despre care scrie-o carte.

E-o iubire interzisă și-atunci Mircea pleacă-n lume...
Scrie- „ÎNTOARCEREA DIN RAI”, „LA ȚIGĂNCI” - cu teme-anume.
E profesor la Chicago unde scrie ca un rob,
Dar „ISTORIA DE RELIGII” este unică pe glob!

Mare critic, LOVINESCU, simplu dascăl de latină,
S-a impus ca mare critic - arta-n fața lui se-nclină,
Căci a scris șase volume de istorie literară
Care-s viața culturală din întreaga noastră țară...

Proza psihică există. Iar la noi ea s-a ales cu
Cărțile de mulți citite ale-HORTENSIEI-BENGESCU.
ION MINULESCU, însă, chiar din ziua de lansare,
Are până azi aceeași neschimbată căutare:

„DE VORBĂ CU MINE ÎNSUMI”, „ROMANȚE PENTRU TÂRZIU”,
Vor rămâne „spovedanii” puse pe un soclu viu!
Dacă Minulescu-i vesel, GEORGE BACOVIA-i trist,
Dar este văzut de critici cel mai mare simbolist.

Cartea-i „PLUMB” îl va impune; și la fel „STANȚE BURGHEZE”.
Din încețoșări și moină, George vrea să evadeze...
Reușește- AGÂRBICEANU, prozator și protopop,
Prin „ARHANGHELII”, romanul ce ajunse-un film de top.

Sigur, PANAIT ISTRATI, după-atâți amar de ani,
Încă-și merită porecla „Maxim Gorki din Balcani”.
N-avea decât vreo cinci clase, ani la rândul repetent,
Însă-avea o forță-n suflet ce-l făcuse eminent.

Vagabond pe continente, ba chiar hoț de buzunare,
Ca să supraviețuiască, fura, citea cărți bizare,
Dar sătul de-așa viață, a vrut să se sinucidă.
Era-n Franța, iar francezii i-au salvat viața stupidă...

Marele ROMAIN ROLLAND i-a cerut să-și scrie viața.
Cu talent redase totul și... norocul i-a-ntors fața
Când a scris lucrări mărețe: „CODIN”, „KIRA KIRALINA”.
Astea l-au făcut celebru - răul și-a plătit pricina.

Ba, mai mult: Rolland l-împinse să devină comunist,
Dar văzând ce-i la Kremlin, s-a-ntors... anti-comunist!
Total diferit în stiluri e poetul ION PILLAT
Cu „ETERNITĂȚI DE-O CLIPĂ” și „VISĂRI” el s-a lansat.

GEORGE TOPÂRCEANU-, amabil, ne-a servit „MIGDALE-AMARE”...
Prin „SCRISORI FĂRĂ ADRESĂ”-n „PARODII ORIGINALE”.
E-un colos în poezie, iar eu sincer îl admir
Cum o-admir pe-a lui iubită, pe OTILIA CAZIMIR.

Iar VASILE VOICULESCU, medic, poet, dramaturg,
Va rămâne prin „SONETE (...)” un sensibil demiurg,
Imitându-l pe SHAKESPEARE cu vreo sută de sonete.
(L-au distrus în închisoare comuniștii, la anchete...)

Un Mecena-i PERPESSICIUS care-și află vieții rostul:
Cel mai mare editor al Luceafărului nostru.
El ne-a dat ediții docte, critice, fără egal,
Citind cinșpe mii de pagini ale geniului-regal!

Versuri are „SCUT ȘI TARGĂ” , apoi scrie cinci volume
Denumite „MENȚIUNI” - pagini critice anume -
Care, puse împreună cu lucrări de trudă rară,
Ne va da o mare carte de „ISTORIE LITERARĂ”.

ȘT. O. IOSIF și-al său prieten, ieșeanul DIMITRIE ANGHEL:
Primul i-a luat soția celuilalt (ea... fals arhanghel !).
Dimitrie-a tras în Iosif - fără ca să ni-l omoare.
Totuși, de la ei rămas-au mari creații literare...

ION BARBU se semnează, dar e Dan Barbilian,
Nu-i doar un poet de seamă, ci și matematician.
El ne-aduce ermetismul, netrădând pe Poincaré,
Fiindcă-i „JOC SECUND” plecarea „DUPĂ MELCI”, în „pas caré”...

CĂLINESCU e oglinda ce absoarbe-n ea, de-a tura,
Pe toți ce aveau de-a face în scris cu literatura:
I-a cernut prin site dese, prin furcile caudine,
Și dând zgura la o parte, le-a pus spuma la vitrine.

Așa s-a ivit celebra „ISTORIE LITERARĂ (...)”,
După care „EMINESCU”, studiu de valoare rară,
Apoi „BIETUL IOANIDE” și romanul „SCRINUL NEGRU”.
Nu uităm c-a scris și teatru, că era-un poet integru.

„A VENIT ASEARĂ MAMA”-a scris VASILE MILITARU,
Sfânt poet ucis în lagăr zicând: „Stalin ni-i amarul !”
GEO BOGZA va rămâne cu o „CARTEA OLTULUI”
Iar BENIUC și-a frânt talentul cu slăvi stalinismului...

Ce păcat că mulți avură bun talent și bun carismul,
Care jalnic se pierdură când cântară comunismul!
Am avut și-astfel de cazuri, ca un gol, ca o blocare,
Deși unii-ar fi putut scrie mari creații de valoare.

Un exemplu elocvent despre oameni cu-acest crez
Este cazul cel mai tipic: DEMOSTENE A. BOTEZ:
După cartea lui de versuri minunate, zisă „MUNȚII”,
Scrie ode comuniste ca s-jungă-n fruntea frunții...

ZAHARIA STANCU, slujnic, se distinge prin „DESCULȚ”,
Precum TUDOR MUȘATESCU prin „TITANIC VALS” s-asculți,
Prin haioase „mușatisme” cu subiecte fel de fel,
Ce voios se iau la-ntreceri cu hazul lui PĂSTOREL.

Steaguri românești în Franța - IONESCO și CIORAN -
Toarnă visul mioritic în limba lui Pardaillan
Și-l traduce în română: ”RINOCERII”, „CÂNTĂREAȚA (...)”,
„ISPITA DE-A REZISTA”, „VÂRSTE DE-AUR”, dimineața...

Fratele lui Geo Bogza (RADU TUDORAN și-a spus) -
El le scrie celor tineri „TOATE PÂNZELE-acum SUS”!
TRISTAN TZARA, dadaistul, comunist și scriitor,
Jubila că versu-i este-un amalgam năucitor!

LEONID DIMOV, CHIRIȚĂ, cu BACONSKY și DOINAȘ:
Patru nume virtuoase de-admirați poeți fruntași...
PETRU DUMITRIU-n forță părăsise România.
Era-n preț, însă exilul i-a redus mult ierarhia.

GELLU NAUM, aromânul, suprarealist de frunte,
Cu ILARIE VORONCA, merg în vers pe-aceeași punte.
ȘTEFAN BĂNULESCU însă ia un premiu național
Pentru cartea de nuvele „UN REGAT IMAGINAR”.

Cu „PRINCEPELE” și cu „GROAPA”, BARBU EUGEN se-impune,
Fiindcă sunt două romane, din ce-a scris, cele mai bune.
Totuși, cârcotașii, -n șoapte, ne-au spus că-s un plagiat...
Prin revista SĂPTĂMÂNA ce-o avea, în toți a dat!

VADIM TUDOR, din slugarnic ceaușist, a-ntors-o tare
Și cu BARBU, fac partidul numit România Mare.
E-un naționalist năvalnic prin ce scrie-n ton fierbinte
Și-nfruntând pe Iliescu, candida ca președinte.

NICOLAE LABIȘ este din toți barzii „Mierea floarei”!
El domnește-n veci prin inimi scriind „MOARTEA CĂPRIOAREI”
Era un copil-minune, un geniu necontestat.
Sunt ceva dovezi urâte, c-ar fi fost asasinat.

Avem și poeți creștini slăvind cerul cu glas tandru:
Primul dintre ei fusese demnul IOAN ALEXANDRU.
Alții mai sunt TRAIAN DORZ și COSTACHE IOANID.
Drumul Crucii nu e simplu, dar, prin vers, poți fi un ghid!

NICHITA HRISTEA STĂNESCU a fost binecuvântare
Pentru limba românească așteptat de ea cu-ardoare.
El sosi pe-un cal albastru să-i înalțe-un tron măiastru
Ca inovator poetic prin „OUL ȘI SFERA”-n astru...

Corpul drept și două aripi, precum fluturele-n zbor,
Așa este trilogia din romanul „ORBITOR”
Ce-i aduse faimă mare pentru CĂRTĂRESCU MIRCEA,
Precum și „LEVANTUL”-așteaptă „Nobelul” să vină-aicea!...

ANA BLANDIANA are premii internaționale
Și-alte premii pentru versuri, deci și premii naționale.
Fondatoare de PEN-Club și de-o Civică-Alianță,
Cea mai mare din poete, croind stanțe cu-eleganță.

Mare-i și MARIN SORESCU, cel „SINGUR PRINTRE POEȚI”,
Cu cartea „LA LILIECI” și-alte zeci de cărți, de vreți.
Piesa „IONA” e-o minune, că-i jucată an de an.
Merita a fi ministru și mare-academician!

Au mai fost poeți de seamă TOMA GEORGE MAIORESCU,
NINA CASSIAN și FELEA, FRUNZĂ și PARASCHIVESCU,
VERONICA PORUMBACU, BANUȘ și ȘERBAN CORNELIU -
Faima lor de altă dată, azi e-ntr-un balon cu heliu...

HORIA VINTILĂ scrie în trei limbi - și ia „Goncourt”,
Mare premiu! Și-l refuză pe motiv necunoscut...
Piesa lui TEODOR MAZILU „PROȘTII SUB UN CLAR DE LUNĂ”
Bagă frica-n comuniști și-i oprită (doar o lună)!

ION VINEA e abstract, ca ION CARAION
Care-i ne-ntrecut în versuri amalgate-ntr-un bruion.
Dintre disidenți reținem pe DUMITRU ȚEPENEAG,
Bătăiosul PAUL GOMA și DINESCU lângă steag.

Nicidecum pe-această listă PĂUNESCU nu e pus,
Fiindcă-i fostul bard de curte, deci la polul cel opus.
Totuși, ADRIAN e mare-n multe pagini ce-a lăsat,
De aceea sunt mulți tineri care-l au ca preferat.

Și-n Moldova de dincolo sunt destoinici scriitori:
Poetul GRIGORE VIERU, editat de multe ori;
NICOLAE C. DABIJA, prozator de mare clasă,
La fel IONEL CĂPIȚĂ - România-i a lor casă !

Despre critici ce să spunem? Unii-așa i-au desemnat:
„Criticul nu este altul decât un poet ratat.”
Sunt, firește, vorbe-n glumă. El e-un analist complex,
Totdeauna imparțial, nelovind mai jos de plex...

Avem critici de onoare, admirabili dirijori,
Sunt vreo șaptezeci la număr - mulți au fost și scriitori.
Nu putem cita acuma decât doar câțiva din jur:
NICOLAE MANOLESCU cu-o „ISTORIE (...)” aur pur,

OVIDIU S, CROHMĂLNICEANU, harnicul ION ROTARU,
PETRU POANTĂ, M.N. RUSU și DIMITRIE PĂCURARU;
PAUL CORNEA, ALEX PIRU, ALEXANDRU CIORĂNESCU,
TUDOR VIANU, ION POP, PALER, MIRCEA IORGULESCU.

EUGEN D. SIMION, președinte academic,
POPA MARIAN și SASU AUREL, un bun polemic,
ALEX ȘTEFĂNESCU, ULICI LAURENȚIU, CIOCÂRLIE,
ZIGU ORNEA, BUȘULENGA... și mulți merită să fie...

Dar oprim aici povestea scriitorilor din țară.
V-ați putut convinge, credem, că-i o schiță prea sumară.
Geniul românesc puternic e-un ocean strălucitor:
El va crește și mai mare, cu un splendid viitor!

Glen Ellyn, USA - 16-19 oct. 2019