La orizont curg țărmuri cerebrale, –
Respiră lumea, sinapse vrându-și sensul,
Și-aduce timpu,'n pătrunderi abisale,
Lumina nomadă, ce scrie universul.

Renaște pământu-n suflări ce se strâng;
Cu albe chemări cetăți se deșteaptă,
Suspine fierbinți din pori se preling,
Iar drumul spășirii trece pe la poartă.

Cutremur e-n spirit, vibrații se sparg,
Cuvinte renasc prin iarba lunară,
Romanțele plâng pe-al nopții șirag,
Când pori îngerești vibreză-n vioară.

O stea-n vis răsare, e geana de foc,
Și Phoenix continuă al vieților joc!